ergotină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERGOTÍNĂ, ergotine, s. f. Substanță otrăvitoare obținută din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. și se întrebuințează în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. – Din
fr. ergotine.ergotină (Dicționar de neologisme, 1986)ERGOTÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din secara cornută, în medicină ca hemostatic; ergotoxină. [< fr.
ergotine].
ergotină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERGOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic din cornul secarei, care provoacă contracția mușchilor și este hemostatic; ergotoxină. (< fr.
ergotine)
ergotină (Dicționaru limbii românești, 1939)*ergotínă f., pl.
e (fr.
ergotine, d.
ergot, secară cornută).
Chim. Un alcaloid veninos scos din secara cornută și întrebuințat la oprit sîngele.
ergotină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ergotínă s. f.,
g.-d. art. ergotínei; pl. ergotíneergotină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERGOTÍNĂ, ergotine, s. f. Substanță otrăvitoare extrasă din cornul-secarei, care provoacă tulburări nervoase, digestive, cardiace etc. și se folosește în medicină ca hemostatic, mai ales în hemoragiile uterine; ergotoxină. — Din
fr. ergotine.