ergonă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERGÓNĂ, ergone, s. f. Nume generic dat unor substanțe organice (enzime, hormoni, vitamine) din constituția celulelor vii, a căror acțiune constă în stimularea funcțiunilor celulare. – Din
fr. ergones.ergonă (Dicționar de neologisme, 1986)ERGÓNĂ s.f. Nume generic pentru substanțe cu activitate fiziologică (ca hormoni, vitamine, enzime). [< fr.
ergone].
ergonă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERGÓNĂ s. f. denumire generică pentru substanțe cu activitate fiziologică (hormoni, vitamine, enzime). (< fr.
ergone)
ergonă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ergónă s. f.,
g.-d. art. ergónei; pl. ergóneergonă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERGÓNĂ, ergone, s. f. Nume generic dat unor substanțe organice (enzime, hormoni, vitamine) din constituția celulelor vii, a căror acțiune constă în stimularea funcțiilor celulare. — Din
fr. ergones.