ergometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ERGOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat. – Din
fr. ergométrie.ergometrie (Dicționar de neologisme, 1986)ERGOMETRÍE s.f. Măsurarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic. [Gen.
-iei. / < fr.
ergométrie].
ergometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ERGOMETRÍE s. f. disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic în timpul unui efort fizic. (< fr.
ergométrie)
ergometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ergometríe (-me-tri-) s. f.,
art. ergometría, g.-d. ergometríi, art. ergometríeiergometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ERGOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat. — Din
fr. ergométrie.