eremitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EREMÍTIC, -Ă, eremitici, -ce, adj. (Rar) De eremit, al eremitului. – Din
fr. érémitique.eremitic (Dicționar de neologisme, 1986)EREMÍTIC, -Ă adj. (
Rar) De eremit, al eremitului. [< fr.
érémitique, it.
eremitico, lat.bis.
eremiticus].
eremitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eremític adj. m.,
pl. eremítici; f. eremítică, pl. eremíticeeremitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EREMÍTIC, -Ă, eremitici, -ce, adj. Referitor la eremit, al eremitului. — Din
fr. érémitique.