epurator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la
epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din
fr. épurateur.epurator (Dicționar de neologisme, 1986)EPURATÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face curățirea unui material de substanțele nefolositoare sau dăunătoare. [Cf. fr.
épurateur].
epurator (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPURATÓR s. n. aparat, instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid sau fluid. (< fr.
épurateur)
epurator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epuratór s. n.,
pl. epuratoáreepurator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. — Din
fr. épurateur.