epura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPURÁ, epurez, vb. I
Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare.
2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din
fr. épurer.epura (Dicționar de neologisme, 1986)EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare.
2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr.
épurer].
epura (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPURÁ vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr.
épurer)
epura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
epureázăepura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPURÁ, epurez, vb. I.
Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare.
2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. — Din
fr. épurer.