epurativ - explicat in DEX

epurativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. – Din fr. épuratif.

epurativ (Dicționar de neologisme, 1986)
EPURATÍV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif].

epurativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif)

epurativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epuratív adj. m., pl. epuratívi; f. epuratívă, pl. epuratíve

epurativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să curețe; purificator. — Din fr. épuratif.