eprubetă - explicat in DEX

eprubetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

eprubetă (Dicționar de neologisme, 1986)
EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette].

eprubetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
eprubétă (eprubéte), s. f. – Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Var. epruvetă. Fr. éprouvette.

eprubetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette)

eprubetă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EPRUBÉTĂ (‹ fr. éprouvette, influențat de probă) s. f. Mic tub de sticlă, de obicei neutră, cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator la analiza chimică calitativă, la luarea de diverse probe (de sânge, sucuri gastrice etc.), la culturi (în microbiologie) etc.

eprubetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eprubétă (tub de sticlă) (e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubétei; pl. eprubéte

eprubetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator. — Din fr. éprouvette (după probă).