epiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din
fr. épi.epiu (Dicționar de neologisme, 1986)EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron.
-piu. / < fr.
épi].
epiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPÍU s. n. dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape curgătoare către larg, pentru a micșora lățimea acesteia sau a facilita depunerile aluvionare. (< fr.
épi)
epiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epíu s. n.,
art. epíul; pl. epíuriepiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. — Din
fr. épi.