epitrop - explicat in DEX

epitrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp]. – Din ngr. epítropos.

epitrop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
epítróp (-pi), s. m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s. f. (tutelă; eforie; funcție de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.

epitrop (Dicționaru limbii românești, 1939)
epítrop m. (ngr. Și vgr. epí-tropos. V. trop, tropic, eliotrop, geotropic). Tutor. Curator. Mold. Efor (de spital, de biserică).

epitrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epítrop (-pi-trop) s. m., pl. epítropi

epitrop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epitrop m. 1. tutor, curator; 2. îngrijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].

epitrop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. și: epitróp] — Din ngr. epítropos.