epistrofă - explicat in DEX

epistrofă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPISTRÓFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. – Din fr. épistrophe.

epistrofă (Dicționar de neologisme, 1986)
EPISTRÓFĂ s.f. 1. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2) [în DN]. 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. [< fr. épistrofe, gr. epistrophe < epistrephein – a întoarce].

epistrofă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPISTRÓFĂ s. f. 1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2). (< fr. épistrophe)

epistrofă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!epistrófă (-pis-tro-/-pi-stro-) s. f., g.-d. art. epistrófei; pl. epistrófe

epistrofă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPISTRÓFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. — Din fr. épistrophe.