epirogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIROGENÉZĂ s. f. Proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii și care are drept rezultat formarea unor suprafețe continentale. – Din
fr. épirogenèse.epirogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)EPIROGENÉZĂ s.f. (
Geol.) Ridicare a unor compartimente mari din scoarța Pământului deasupra nivelului mării. [< fr.
épirogenèse].
epirogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIROGENÉZĂ s. f. proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii. (< fr.
épirogenèse)
epirogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epirogenéză s. f.,
g.-d. art. epirogenézeiepirogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIROGENÉZĂ s. f. Proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorată mișcărilor tectonice oscilatorii și care are drept rezultat formarea unor suprafețe continentale. — Din
fr. épirogenèse.