epilogism (Dicționar de neologisme, 1986)EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr.
epilogismos,
epi – la urmă,
logismos – raționament].
epilogism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr.
épilogisme, gr.
epilogismos)
epilogism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epilogísm s. n.,
pl. epilogísme