epiloga - explicat in DEX

epiloga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer.

epiloga (Dicționar de neologisme, 1986)
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare].

epiloga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer)

epiloga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epilogá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epilogheáză

epiloga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. — Din fr. épiloguer.