epigeneză - explicat in DEX

epigeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIGENÉZĂ s. f. 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi, pe baza informației genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. – Din fr. épigénèse.

epigeneză (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Concepție evoluționistă care arată că în cursul dezvoltării embrionare au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) Proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sunt cuprinse. [< fr. épigenèse, cf. gr. epi – după, genesis – naștere].

epigeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIGENÉZĂ s. f. concepție evoluționistă care, în opoziție cu preformismul, susține că, în cursul dezvoltării embrionare, au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundar. (< fr. épigenèse)

epigeneză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EPIGENÉZĂ (‹ fr. {i}; {s} epi- + gr. genesis „naștere”) s. f. 1. (BIOL.) Teorie conform căreia orice embrion se formează prin schimbări succesive ale structurilor interne și externe, programate genetic prin informația genetică; formulată simplist, de către C. f. Wolf în sec. 18, s-a opus preformismului. 2. (PETROGR.) Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. Mineralele epigenetice se datorează fie unei substituții chimice, fie depuneri din soluție (concrețiuni de galenă în calcare, acumulări de metale prețioase, de metale rare și de elemente radioactive). 3. (GEOMORF.) Proces de eroziune sub acțiunea apelor curgătoare care își adâncesc albiile începute în roci moi, continuând și în rocile tari din fundament, formând văi adânci cu caracter de chei; supraimpunere.

epigeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epigenéză s. f., g.-d. art. epigenézei

epigeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIGENÉZĂ s. f. 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi, pe baza informației genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. — Din fr. épigénèse.