epigastric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIGÁSTRIC, -Ă, epigastrici, -ce, adj. Care ține de epigastru, privitor la epigastru. – Din
fr. épigastrique.epigastric (Dicționar de neologisme, 1986)EPIGÁSTRIC, -Ă adj. Al epigastrului. [< fr.
épigastrique].
epigastric (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIGÁSTRIC, -Ă adj. al epigastrului. (< fr.
épigastrique)
epigastric (Dicționaru limbii românești, 1939)*epigástric, -ă adj. (d.
epigastru; fr.
épigastrique).
Anat. De la epigastru:
regiune epigastrică.epigastric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epigástric adj. m.,
pl. epigástrici; f. epigástrică, pl. epigástriceepigastric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)epigastric a. ce ține de partea superioară a pântecelui:
regiunea epigastrică.epigastric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIGÁSTRIC, -Ă, epigastrici, -ce, adj. Care ține de epigastru, privitor la epigastru. — Din
fr. épigastrique.