epigenetic - explicat in DEX

epigenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește – Din fr. épigénétique.

epigenetic (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIGENÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la epigeneză. ♦ (Despre minerale) Care este mai recent decât rocile în care este cuprins. [< fr. épigénétique].

epigenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIGENÉTIC, -Ă I. adj. (bot.) născut pe fața superioară a unui alt organ. II. s. f. studiu al proceselor prin care genele își realizează efectele fenotipice. (< fr. épigénétique)

epigenetic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EPIGENÉTIC, -Ă (‹ fr. {i}; {s} gr. epigenetos „care se produce ulterior”) adj., s. f. 1. (Despre minerale sau despre procesul lor de depunere) Care sunt mai recente decât rocile în care se găsesc. 2. Adj. (GEOMORF.; despre văi) Care prezintă caracter de supraimpunere. 3. (GENET.; despre orice factor mezologic) Care intervine în procesul de dezvoltare și acționează asupra transcripției sau translației. 4. S. f. Ramură a geneticii care studiază mecanismele de manifestare sau de exprimare în fenotip a efectelor determinate de genele din genotip.

epigenetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epigenétic adj. m., pl. epigenétici; f. epigenétică, pl. epigenétice

epigenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. — Din fr. épigénétique.