epifiză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios.
2. (Și în sintagma
glandă epifiză) Glandă pineală. – Din
fr. épiphyse.epifiză (Dicționar de neologisme, 1986)EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung.
2. Glanda pineală. [< fr.
épiphyse, cf. gr.
epi – deasupra,
physis – creștere].
epifiză (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr.
épiphyse)
epifiză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epifíză s. f.,
g.-d. art. epifízei; pl. epifízeepifiză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios.
2. (Și în sintagma
glandă epifiză) Glandă pineală. — Din
fr. épiphyse.