epifonem - explicat in DEX

epifonem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPIFONÉM, epifoneme, s. n. Exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire. – Din fr. épiphonème.

epifonem (Dicționar de neologisme, 1986)
EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi].

epifonem (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPIFONÉM s. n. exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. (< fr. épiphonème)

epifonem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epifoném s. n., pl. epifonéme

epifonem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPIFONÉM, epifoneme, s. n. Exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire. — Din fr. épiphonème.