epicitate(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) EPICITÁTE s. f. (Rar) Caracter epic. – Epic + suf. -itate.
epicitate(Dicționar de neologisme, 1986) EPICITÁTEs.f. Caracter epic. [Cf. it. epicità].
epicitate(Marele dicționar de neologisme, 2000) EPICITÁTEs. f. caracter epic. (< it. epicità)
epicitate(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EPICITÁTE s. f. (Rar) Caracter epic. — Epic + suf. -itate.