epicontinental - explicat in DEX

epicontinental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPICONTINENTÁL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe prispa continentală. – Din it. epicontinentale.

epicontinental (Dicționar de neologisme, 1986)
EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (Despre soluri) De origine sedimentară marină, suprapus unor mase continentale. ◊ Mare epicontinentală = mare cu adâncimea sub 200 m, situată la marginea sau în interiorul unui continent. [Cf. it. epicontinentale].

epicontinental (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (despre relief) situat deasupra platformei continentale. ♦ mare ~ă = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent. (< fr. épicontinental)

epicontinental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epicontinentál adj. m., pl. epicontinentáli; f. epicontinentálă, pl. epicontinentále

epicontinental (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPICONTINENTÁL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe platforma continentală sau pe fundul mărilor. — Din it. epicontinentale.