epiciclu - explicat in DEX

epiciclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

epiciclu (Dicționar de neologisme, 1986)
EPICÍCLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].

epiciclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPICÍCLU s.n. 1. ~ ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).

epiciclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epicíclu (-ci-clu) s. n., art. epicíclul; pl. epicícluri

epiciclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. — Din fr. épicycle.