epicentru - explicat in DEX

epicentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafața globului pământesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur și unde intensitatea zguduirii este maximă. – Din fr. épicentre.

epicentru (Dicționar de neologisme, 1986)
EPICÉNTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pământului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru].

epicentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPICÉNTRU s. n. regiune de pe suprafața Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare. (< fr. épicentre)

epicentru (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
epicentru, epicentre s. n. (pub., fig.) punct fierbinte al unui conflict

epicentru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epicéntru s. n., art. epicéntrul; pl. epicéntre

epicentru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPICÉNTRU, epicentre, s. n. Proiecția pe suprafața scoarței terestre a focarului unui cutremur unde intensitatea undei seismice este maximă. — Din fr. épicentre.