epenteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din
fr. épenthèse, lat. epenthesis.epenteză (Dicționar de neologisme, 1986)EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunțat. [Cf. fr.
épenthèse, gr.
epenthesis].
epenteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)EPENTÉZĂ s. f. apariție a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunțat. (< fr.
épenthèse, lat., gr.
epenthesis)
epenteză (Dicționaru limbii românești, 1939)*epentéză f., pl.
e (vgr.
ep-én-thesis. V.
teză).
Gram. Intercalarea unuĭ sunet orĭ uneĭ silabe în mijlocu unuĭ cuvînt, precum:
șindrilă, strafidă îld.
șindilă, stafidă.epenteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)epentéză s. f.,
g.-d. art. epentézei; pl. epentézeepenteză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)epenteză f. inserțiunea unei litere sau silabe în mijlocul unei vorbe.
epenteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. — Din
fr. épenthèse, lat. epenthesis.