epenteză - explicat in DEX

epenteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.

epenteză (Dicționar de neologisme, 1986)
EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunțat. [Cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis].

epenteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EPENTÉZĂ s. f. apariție a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunțat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)

epenteză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*epentéză f., pl. e (vgr. ep-én-thesis. V. teză). Gram. Intercalarea unuĭ sunet orĭ uneĭ silabe în mijlocu unuĭ cuvînt, precum: șindrilă, strafidă îld. șindilă, stafidă.

epenteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
epentéză s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epentéze

epenteză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
epenteză f. inserțiunea unei litere sau silabe în mijlocul unei vorbe.

epenteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. — Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.