eolian - explicat in DEX

eolian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorește acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. [Pr.: e-o-li-an] – Din fr. éolien.

eolian (Dicționar de neologisme, 1986)
EOLIÁN, -Ă adj. Acționat (sau produs) de vânt; anemogen. ◊ Depozit eolian = sediment format dintr-un material transportat de vânt. [Pron. e-o-li-an. / < fr. éolien, cf. Eolus – zeul vânturilor la greci].

eolian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EOLIÁN, -Ă adj. acționat de vânt; anemogen. ♦ formație ~ă = formație geologică provenind din acțiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vântului; harpă ~ă = instrument muzical ale cărui corzi, întinse, sunt puse în vibrație sub acțiunea vântului. (< fr. éolien)

eolian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eolián, -ă s. și adj. Locuitor din Eolia; eolic. Modu eolian saŭ eolic, unu din modurile vechiĭ muzicĭ greceștĭ. Harpa eoliană (d. Eol, regele vînturilor), instrument cu coarde care vibrează cînd bate vîntu.

eolian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EOLIÁN, -Ă (‹ 1 fr., 2 {s} gr. Aiolos „Eol, zeul vânturilor”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Unul dintre cele patru triburi ale elenilor. ♦ Persoană aparținând acestui trib. 2. Adj. Care este acționat sau produs de vânt. ◊ Energie e. = energie cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. Relief e. = ansamblu de forme de relief sculptate prin acțiunea de eroziune (deflație și coraziune) și de acumulare. 3. Adj. (MUZ.) Mod. e. = mod medieval gregorian cu finala pe la.

eolian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eolián (e-o-li-an) adj. m., pl. eoliéni (-li-eni); f. eoliánă, pl. eoliéne

eolian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eolian a. relativ la Eol: harpă eoliană, instrument de coarde ce vântul le face să vibreze. ║ din Eolida: dialect eolian.

eolian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EOLIÁN, -Ă, eolieni, -e, adj. Care este acționat sau produs de vânt. ♦ Formație eoliană = formație geologică a cărei origine se datorează acțiunii de transport, de sedimentare sau de eroziune a vântului. Energie eoliană = energia cinetică a maselor de aer atmosferic aflate în mișcare relativă față de suprafața terestră. [Pr.: e-o-li-an] — Din fr. éolien.