enunț - explicat in DEX

enunț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv).

enunț (Dicționar de neologisme, 1986)
ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța].

enunț (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENÚNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța)

enunț (Dicționaru limbii românești, 1939)
*1) enúnț n., pl. urĭ (d. a enunța, ca și denunț d. denunța). Cuvintele pin [!] care se enunță.

enunț (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) enúnț, a -á v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin [!] vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.

enunț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enúnț s. n., pl. enúnțuri

enunț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. — Din enunța (derivat regresiv).