enumerativ - explicat in DEX

enumerativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.

enumerativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif].

enumerativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif)

enumerativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve

enumerativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. — Din fr. énumératif.