entuziasm - explicat in DEX

entuziasm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

entuziasm (Dicționar de neologisme, 1986)
ENTUZIÁSM s.n. Însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].

entuziasm (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENTUZIÁSM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

entuziasm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
entuziásm (-zi-asm) s. n., pl. entuziásme

entuziasm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
entuziasm n. 1. exaltarea extraordinară a sufletului: entuziasm religios; 2. admirațiune exagerată: elogii dictate de entuziasm.

entuziasm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] — Din fr. enthousiasme.