entropic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (
Fiz.) Referitor la entropie. – Din
fr. entropique.entropic (Dicționar de neologisme, 1986)ENTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la entropie. [< fr.
entropique].
entropic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*entrópic adj. m.,
pl. entrópici; f. entrópică, pl. entrópiceentropic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENTRÓPIC, -Ă, entropici, -ce, adj. (
Fiz.) Referitor la entropie. — Din
fr. entropique.