endemism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDEMÍSM s. n. (
Biol.) Particularitate a unor specii biologice de a trăi pe o anumită arie geografică. ♦ Caracter endemic; endemicitate. – Din
fr. endémisme, engl. endemism.endemism (Dicționar de neologisme, 1986)ENDEMÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este endemic. ♦ Particularitate a unor specii, animale sau vegetale, de a viețui pe o arie restrânsă. [< fr.
endémisme].
endemism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDEMÍSM s. n. 1. caracter endemic. 2. particularitate a unor specii animale sau vegetale de a viețui pe un areal restrâns; endemicitate. (< fr.
endémisme, engl.
endemism)
endemism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*endemísm s. n.endemism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDEMÍSM s. n. (
Biol.) Fenomen constând în existența unor specii, genuri, familii exclusiv pe un teritoriu determinat, relativ limitat. ♦ Caracter endemic; endemicitate. — Din
fr. endémisme, engl. endemism.