endemic - explicat in DEX

endemic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni; care are caracter permanent în anumite locuri. – Din fr. endémique.

endemic (Dicționar de neologisme, 1986)
ENDÉMIC, -Ă adj. (Despre boli) Specific unei țări, unei regiuni. [Cf. fr. endémique].

endemic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENDÉMIC, -Ă adj. 1. specific unui teritoriu; cu caracter de endemie. 2. (fig.) care bântuie constant într-un loc. (< fr. endémique)

endemic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*endémic, -ă adj. (vgr. endemikós). Particular uneĭ țărĭ, unuĭ popor, maĭ ales vorbind de boale [!]: cĭuma e endemică în India.

endemic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
endémic adj. m., pl. endémici; f. endémică, pl. endémice

endemic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
endemic a. particular unei țări: boală endemică.

endemic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENDÉMIC, -Ă, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care trăiește numai pe un anumit teritoriu; (despre unele boli) care are cauze locale, specifice unei anumite regiuni); care are caracter permanent în anumite regiuni. — Din fr. endémique.