endemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice care izbucnesc periodic în aceleași regiuni. – Din
fr. endémie.endemie (Dicționar de neologisme, 1986)ENDEMÍE s.f. Boală specifică unei regiuni. [Gen.
-iei. / < fr.
endémie, cf. gr.
en – în,
demos – popor].
endemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENDEMÍE s. f. boală specifică unei regiuni. (< fr.
endémie)
endemie (Dicționaru limbii românești, 1939)*endemíe f. (vgr.
endemia, d.
en, în, și
démos, popor). Boală particulară locuitorilor unor anumite țărĭ. V.
epidemie.endemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)endemíe s. f.,
art. endemía, g.-d. art. endemíei; pl. endemíi, art. endemíileendemie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)endemie f. boală ce bântue obișnuit într´o țară și e datorită unei cauze locale, ca
gușa la locuitorii dela munte.
endemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENDEMÍE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. — Din
fr. endémie.