encomiastic - explicat in DEX

encomiastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios, [Pr.: -mi-as-] – Din encomion.

encomiastic (Dicționar de neologisme, 1986)
ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter panegiric, laudativ, elogios. [Pron. mi-as-. / < it. encomiastico].

encomiastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. cu caracter panegiric, laudativ, elogios. (< it. encomiastico)

encomiastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
encomiástic (-mi-as-) adj. m., pl. encomiástici; f. encomiástică, pl. encomiástice

encomiastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios. [Pr.: -mi-as-] — Din encomion.