enclitic - explicat in DEX

enclitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, făcând corp cu el și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.

enclitic (Dicționar de neologisme, 1986)
ENCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvânt precedent, făcând cu el o unitate și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat].

enclitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)

enclitic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*enclític, -ă adj. (vgr. egklitikós). Gram. Se zice despre un cuvînt care se leagă de cel precedent și n´are accent propriŭ, ca îl, ne în prinde-l, ascultă-ne. V. proclitic.

enclitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice

enclitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
enclitic a. se zice de vorbele lipsite de ton și care se reazimă pe vorba anterioară, ex. văzându-te, spune-i !

enclitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. — Din fr. enclitique, lat. encliticus.