encliză - explicat in DEX

encliză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise.

encliză (Dicționar de neologisme, 1986)
ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare].

encliză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație)

encliză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze

encliză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. — Din fr. enclise, germ. Enklise.