enantiotropie - explicat in DEX

enantiotropie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy.

enantiotropie (Dicționar de neologisme, 1986)
ENANTIOTROPÍE s.f. Proprietate a unui corp de a cristaliza în două structuri cristaline diferite în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiotropie].

enantiotropie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENANTIOTROPÍE s. f. proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două structuri cristaline diferite, în funcție de temperatură și de presiune, fără schimbarea stării de agregare. (< fr. énantiotropie, engl. enantiotropy)

enantiotropie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enantiotropíe (-ti-o-tro-) s. f., art. enantiotropía, g.-d. enantiotropíi, art. enantiotropíei

enantiotropie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a prezenta diferite structuri cristaline în aceeași stare de agregare, fiecare dintre acestea fiind stabilă în anumite intervale de temperatură și presiune. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy.