enantiomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ENANTIOMORFÍSM s. n. (
Fiz.) Enantiomorfie. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.enantiomorfism (Dicționar de neologisme, 1986)ENANTIOMORFÍSM s.n. Proprietate a două entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern celor două entități. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
énantiomorphisme].
enantiomorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ENANTIOMORFÍSM s. n. enantiomorfie. (< fr.
énantiomorphisme, engl.
enantiomorphism)
enantiomorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)enantiomorfísm (-ti-o-) s. n.enantiomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ENANTIOMORFÍSM s. n. (
Fiz.) Enantiomorfie. [
Pr.:
-ti-o-] — Din
fr. énantiomorphisme, engl. enantiomorphism.