enantiomorfie - explicat in DEX

enantiomorfie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiomorphie.

enantiomorfie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie)

enantiomorfie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
enantiomorfíe (-ti-o-) s. f., art. enantiomorfía, g.-d. enantiomorfíi, art. enantiomorfíei

enantiomorfie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ENANTIOMORFÍE s. f. (Fiz.) Proprietate a unor substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. énantiomorphie.