emulațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație.emulațiune (Dicționar de neologisme, 1986)EMULAȚIÚNE s.f. v.
emulație.
emulațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*emulațiúne f. (lat.
aemulátio, -ónis). Dorința orĭ silința de a-l ajunge pe altu înălțîndu-te pînă la el. – Și
-áție.emulațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)emulați(un)e f. sentiment care îndeamnă a egala sau a întrece pe cei ce fac bine.
emulațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMULAȚIÚNE s. f. v. emulație.