emulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMULÁȚIE, emulații, s. f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [
Var.:
emulațiúne s. f.] – Din
fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.emulație (Dicționar de neologisme, 1986)EMULÁȚIE s.f. Întrecere. ♦ Sforțare, străduință, dorință de a întrece. [Gen.
-iei, var.
emulațiune s.f. / cf. fr.
émulation, lat.
aemulatio].
emulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMULÁȚIE s. f. 1. sentiment, efort, dorință de a egala sau de a întrece (pe cineva); întrecere, competiție. 2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul de mașină al unui alt sistem. (< fr.
émulation, lat.
aemulatio)
emulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emuláție (-ți-e) s. f.,
art. emuláția (-ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (-ți-i-)emulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMULÁȚIE, emulații, s. f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [
Var.:
emulațiúne s. f.] — Din
fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.