empatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMPATÍE s. f. 1. (
Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă.
2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din
fr. empathie, engl. empathy.empatie (Dicționar de neologisme, 1986)EMPATÍE s.f. (
Fil.) Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V.
intropatie. [< fr.
empathie].
empatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ◊ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr.
empathie, engl.
empathy)
empatie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EMPATÍE (‹
fr.)
s. f. Intuiție simpatetică, identificare afectivă, transpunere. În psihologie, desemnează un proces complex (perceptiv, intelectual, afectiv) constând în identificarea subiectului cu obiectul cunoașterii (îndeosebi o persoană) și în proiectarea stărilor proprii asupra acesteia din urmă, subiectul trăind în sine viața altuia. În estetică, se aplică unui proces complex (perceptiv, intelectual, afectiv) de raportare la obiectul artistic. A cunoscut o largă circulație în estetica romantismului (Novalis, R.H. Lotze, Th. Lipps).
empatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*empatíe s. f.,
art. empatía, g.-d. empatíi, art. empatíeiempatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMPATÍE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă.
2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. — Din
fr. empathie, engl. empathy.