electrod - explicat in DEX

electrod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTRÓD, electrozi, s. m. Conductor electric prin care intră sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid. – Din fr. électrode.

electrod (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTRÓD s.m. Capătul unui circuit electric prin care continuă să treacă curentul; conductor electric prin care trece curentul. [< fr. électrode, cf. fr. électro-, gr. odos – drum].

electrod (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTRÓD s. m. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul. (< fr. électrode)

electrod (Dicționaru limbii românești, 1939)
*electród m. (electr- și vgr. ῾odós, drum). Punct pin [!] care un curent electric pătrunde într´un corp. Unu din conductoriĭ care se cufundă în baĭa electrolitică.

electrod (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ELECTRÓD (‹ fr. {i}; {s} electro- + hodos „drum”) s. m. Conductor electric(metalic sau de cărbune) prin care curentul electric intră (anod) ș iese (catod) într-un sau dintr-un mediu oarecare sau vid; de regulă, are conductivitatea electrică mai mare decât a mediului respectiv. ◊ E. de sudură = e. de sârmă ce conduce curentul electric la piesa care se sudează prin arcul electric format între capătul acestuia și piesă. ◊ E. indicator = e. folosit pentru determinarea concentrației ionilor din soluția în care este introdus.

electrod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electród s. m., pl. electrózi

electrod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electrod m. organ conducător al curentului electric.

electrod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTRÓD, electrozi, s. m. Conductor electric prin care intră sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid. — Din fr. électrode.