electroceramică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. – Din
fr. électrocéramique.electroceramică (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCERÁMICĂ s.f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor chimice folosite în electrotehnică. [Gen.
-cii. / < fr.
électrocéramique].
electroceramică (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCERÁMICĂ s. f. ramură a ceramicii care studiază compoziția, fabricarea, proprietățile și întrebuințările produselor utilizate în electrotehnică. (< fr.
électrocéramique)
electroceramică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocerámică s. f.,
g.-d. art. electrocerámiciielectroceramică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCERÁMICĂ s. f. Ramură a ceramicii care se ocupă cu fabricarea, utilizarea și cercetarea proprietăților materialelor ceramice folosite în electrotehnică. — Din
fr. électrocéramique.