electrochimie - explicat in DEX

electrochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. – Din fr. électrochimie.

electrochimie (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTROCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie].

electrochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTROCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie)

electrochimie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*electro-chimíe f. Acea parte a chimiiĭ care se ocupă de fenomenele chimice în care electricitatea joacă un rol preponderant [!].

electrochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electrochimíe s. f., art. electrochimía, g.-d. electrochimíi, art. electrochimíei

electrochimie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
electro-chimie f. partea chimiei ce tratează despre descompunerea corpurilor prin electricitate.

electrochimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. — Din fr. électrochimie.