electrocauter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCAUTÉR, electrocautere, s. n. Cauter alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută la extremitate cu un fir de platină, adus la incandescență cu ajutorul curentului electric. [
Pr.:
-ca-u-] – Din
fr. électrocautère.electrocauter (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCAUTÉR s.n. Cauter care acționează prin încălzire electrică. [< fr.
électrocautère].
electrocauter (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCAUTÉR s. n. cauter acționat prin încălzire electrică. (< fr.
électrocautère)
electrocauter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocautér (-ca-u-) s. n.,
pl. electrocautéreelectrocauter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCAUTÉR, electrocautere, s. n. Cauter alcătuit dintr-o tijă metalică prevăzută la extremitate cu un fir de platină, adus la incandescență cu ajutorul curentului electric. [
Pr.:
-ca-u-]
— Din
fr. électrocautère.