egalitarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGALITARÍSM s. n. Concepție socială care preconizează nivelarea, egalizarea consumului individual și a modului de trai al membrilor societății. – Din
fr. égalitarisme, rus. egalitarizm.egalitarism (Dicționar de neologisme, 1986)EGALITARÍSM s.n. Concepție social-politică utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. [< fr.
égalitarisme].
egalitarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGALITARÍSM s. n. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. (< fr.
égalitarisme, rus.
egalitarizm)
egalitarism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EGALITARÍSM (‹
fr.)
s. n. 1. Credința că oamenii s-au născut egali în aptitudini și capacitate și că, prin urmare, sunt îndreptățiți să aibă acces în mod egal la privilegiile societății în care trăiesc.
2. Doctrină susținând egalitatea absolută a oamenilor și suprimarea inegalităților sub toate aspectele (social, economic, politic etc.); reprezentată îndeoseni de P.J. Proudhon.
3. Principiu internațional acceptat de Carta O.N.U., desemnând egalitatea tuturor statelor în fața legilor internaționale.
egalitarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egalitarísm s. n.egalitarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGALITARÍSM s. n. Concepție socială care preconizează nivelarea, egalizarea consumului individual și a modului de trai al membrilor societății. — Din
fr. égalitarisme, rus. egalitarizm.