egalitate - explicat in DEX

egalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. égalité.

egalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
EGALITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. ♦ Stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte realizat de mai mulți participanți la o competiție; situație în care există un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. Grupare a două expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. égalité, lat. aequalitas].

egalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EGALITÁTE s. f. 1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte. 2. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (mat.) echivalență între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relații redată prin semnul egal (=). (< fr. égalité)

egalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*egalitáte f. (fr. égalité). Raportu dintre doŭă lucrurĭ egale: egalitatea a doŭă numere. Lipsă de diferență între oamenĭ: justiția se opune egalitățiĭ dorite de uniĭ oamenĭ.

egalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
egalitáte s. f., g.-d. art. egalitắții; pl. egalitắți

egalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EGALITÁTE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. — Din fr. égalité.