egala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGALÁ, egalez, vb. I.
Tranz.,
intranz. și
refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦
Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. – Din
fr. égaler.egala (Dicționar de neologisme, 1986)EGALÁ vb. I. 1. tr., refl. A face sau a deveni egal; a fi sau a face să fie (aproape) la fel cu altul în anumite privințe.
2. tr. (
Sport) A atinge același număr de puncte cu altcineva. [< fr.
égaler].
egala (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGALÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privințe. II. tr. (sport) a atinge același număr de puncte cu altcineva. (< fr.
égaler)
egala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egalá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
egaleázăegalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egalà v.
1. a face egal:
a egala părțile; 2. a fi egal cu:
nimic nu egala curajul său.egala (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGALÁ, egalez, vb. I.
Tranz.,
intranz. și
refl. A face să fie sau a fi la fel cu altul într-o anumită privință; a face să devină sau a deveni egal. ♦
Tranz. (Sport) A obține același număr de puncte cu altcineva. — Din
fr. égaler.