egal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊
Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊
Expr. A trata (pe cineva sau ceva)
de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (
2). (Sport)
A fi egal = a avea același număr de puncte.
2. (
Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊
Semn egal (și substantivat,
n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură.
3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊
Expr. (Adverbial)
A-i fi (cuiva)
egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. – Din
fr. égal.egal (Dicționar de neologisme, 1986)EGÁL, -Ă adj. 1. La fel, asemenea (ca natură, fel, cantitate etc.). ♦ Uniform.
2. (
Geom.; despre figuri) Care se suprapune exact.
3. (
Despre oameni; și
s.m.) Care este de același rang, de aceeași valoare. [< fr.
égal, cf. lat.
aequalis].
egal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)egál (egálă), adj. – Care este la fel cu altul.
Fr. égal. –
Der. (din
fr.)
egala, vb.;
egalitar, adj.;
egalabil, adj.;
egalitate, s. f.;
egaliza, vb.;
egalizator, adj.;
inegal, adj.;
neegal, adj.egal (Marele dicționar de neologisme, 2000)EGÁL, -Ă I.
adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeași valoare cu o altă expresie sau cu un număr dat. ◊ (despre mulțimi) format din aceleași elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; și s. m.) de același rang, de aceeași valoare. II. s. n. semn (=) care exprimă o egalitate. (< fr.
égal)
egal (Dicționaru limbii românești, 1939)*egál, -ă adj. (fr.
égal, d. lat.
aequalis, it.
uguale). Asemenea în natură, cantitate, calitate:
oameniĭ nu pot fi egalĭ uniĭ cu alțiĭ. Care nu se schimbă:
temperatură egală. Indiferent:
asta mĭ-e egal. Subst. De acelașĭ rang:
a trăi cu egaliĭ tăĭ. Adv. În mod egal. V.
seamăn.egal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)egál adj. m.,
pl. egáli; f. egálă, pl. egáleegal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)egal a.
1. asemenea în cantitate, în valoare, în întindere:
greutăți egale; 2. care nu se schimbă:
pas egal; 3. care se bucură de aceleași drepturi:
toți sunt egali înaintea legii; 4. indiferent:
totul îi este egal. ║ m. cel egal cu alții:
n’are egalul său. ║ adv. deopotrivă.
egal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EGÁL, -Ă, egali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial și substantivat) Care este la fel cu altul într-o anumită privință; (despre cetățeni, națiuni etc.) care au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri. ◊
Fără egal = excepțional, neasemuit, neîntrecut. ◊
Expr. A trata (pe cineva sau ceva)
de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate (2). (Sport)
A fi egal = a avea același număr de puncte.
2. (
Mat.) Care are aceeași valoare în aceeași unitate de măsură. ◊
Semn egal (și substantivat,
n.) = semn grafic format din două liniuțe paralele așezate orizontal între două expresii, care exprimă o egalitate. ♦ (Despre figuri geometrice) Care coincide, prin suprapunere, cu o altă figură.
3. (Despre obiecte, fenomene sau ființe, comparate cu ele însele sub diverse aspecte, stări) Neschimbat, statornic; uniform, invariabil; monoton. ◊
Expr. (Adverbial)
A-i fi (cuiva)
egal = a-i conveni în aceeași măsură și o alternativă și cealaltă; a-i fi indiferent. — Din
fr. égal.